În miez de toamnă, deschidem ultima mare expoziție-concurs a anului, la care participă membrii titulari și stagiari ai Uniunii Artiștilor Plastici din Republica Moldova.

Ajuns la cea de-a IV-a ediție, Salonul Național de Artă Contemporană constituie un prilej de prezentare a celor mai recente creații, un spațiu de întâlnire și de afirmare a preocupărilor din domeniul artelor vizuale. Cele 85 de lucrări, semnate de 85 de autori, oferă o imagine asupra diversității căutărilor plastice, a individualității viziunilor și a dinamicii unui fenomen aflat într-o continuă transformare.

Interferențele dintre genuri, tehnici și medii de expresie dau configurația acestei ediții. Pictura, grafica, sculptura, arta decorativă și abordările interdisciplinare alcătuiesc un teritoriu vizual în care formulele consacrate se întâlnesc cu experimentul, iar experiența acumulată deschide calea unor noi modalități de construire a imaginii. Fiecare lucrare propune o perspectivă proprie asupra lumii, transpunând în limbaj plastic experiențe, stări, idei și interogații.

Selecția reunește preocupări tematice și plastice dintre cele mai variate: memoria și identitatea, relația dintre ordine și haos, natura și universul simbolic, spiritualitatea, condiția umană și căutarea unor noi forme de expresie. Aceste direcții nu se constituie în compartimente distincte, ci se intersectează, se completează și capătă sensuri diferite în funcție de sensibilitatea și opțiunea fiecărui autor.

Un loc aparte în cadrul Salonului îl ocupă dimensiunea competițională, prin care sunt recunoscute contribuțiile remarcabile și sunt evidențiate direcțiile de interes ale creației actuale. Juriul ediției a IV-a a fost alcătuit din Florina Breazu, Ghenadie Jalbă, Vladimir Frumusachi, Vitalie Malcoci, Ruslan Roșca, Elena Samburic și Igor Svernei, acesta din urmă în calitate de președinte al juriului. În urma deliberărilor, au fost acordate șapte premii, două nominalizări și nouă diplome de merit.

Premiul pentru Excelență și Medalia Igor Vieru i-au revenit lui Dumitru Bolboceanu pentru lucrarea Procesiune.

Premiul pentru Inovație și Experiment a fost acordat lui Veaceslav Fisticanu pentru Frecvențe. Haos-Ordine nr. 22.10.26.

Premiul pentru Tradiție și Moștenire i-a fost decernat lui Andrei Negură pentru Arbore sacru.

Premiul pentru Originalitate și Viziune i-a revenit artistei Olga Roșca pentru Începuturi (ceramică, glazură, 148 × 30 × 26 cm).

Gheorghe Țărnă a fost distins cu Premiul pentru Creativitate și Viziune Artistică pentru Deal-vale.

Liviu Hâncu a fost distins cu Premiul „Arta ca Spațiu al Libertății” pentru Arheologia memoriei.

Premiul pentru Spiritualitate și Contemplație i-a fost decernat lui Gheorghe Postovanu pentru lucrarea sculpturală Lumina eternă.

Două lucrări au obținut nominalizări: Cale I de Tudor Zbârnea, la categoria Excelență, și Suflete înșelate de Timofei Bătrânu, la categoria Inovație și Experiment. Aceste nominalizări aduc în atenție alte două demersuri relevante și completează perspectiva asupra preocupărilor reflectate de selecție.

Diplomele de Merit au fost acordate următorilor artiști: Doriana Jireghea–Tihonciuc – Aproape, 2026, acrilic pe pânză, 100 × 100 cm; Nina Hamurari – Pasărea Măiastră, 2026, acrilic pe pânză, 60 × 68 cm; Igor Caprian – Lunca de jos, 2026, acuarelă pe hârtie, 48 × 68 cm; Victoria Rocaciuc – Adiere, 2026, ulei și acrilic pe pânză, 90 × 110 cm; Ilona Lencăuțan – Geometria zborului, 2026, tapiserie, tehnică mixtă, 50 × 80 cm; Aliona Samburic – Incantație, 2026, acrilic pe pânză, 70 × 140 cm; Serghei Josu – Nod, 2026, metal și piatră, 75 × 36 × 22 cm; Valentina Secrieru – Mreaja toamnei, 2026, ceramică, ansamblu din patru piese, 60 × 40 cm; Tatiana Fiodorova – Urzica, 2026, instalație textilă, 2 m înălțime × 3 m lungime × 1,5 m lățime.

În ansamblul expoziției, universul spiritual și simbolic se conturează prin lucrări precum Arbore sacru (Andrei Negură), Începuturi (Olga Roșca), Lumina eternă (Gheorghe Postovanu) și Incantație (Aliona Samburic). Arborele, lumina și incantația devin repere ale unei sensibilități orientate spre esențe, permanență și regenerare. În aceste creații, imaginea depășește funcția reprezentării și se transformă într-un semn încărcat de semnificații. În sculptura lui Gheorghe Postovanu, bronzul și granitul imprimă formei o prezență durabilă, accentuând legătura dintre material, memorie și timp.

O altă direcție de interes se conturează în lucrarea Arheologia memoriei de Liviu Hâncu, care marchează o schimbare de registru în parcursul său artistic. Depășind formulele consacrate ale naturii statice și peisajului, artistul propune de această dată o compoziție în care siluetele și gesturile se reunesc într-o construcție vizuală cu o dinamică aparte. Noua abordare deschide posibilități diferite de organizare a imaginii și de articulare a discursului plastic, evidențiind disponibilitatea autorului de a-și reconfigura propriul limbaj și de a explora teritorii compoziționale noi.

Natura și relația omului cu spațiul originar își găsesc expresia în Deal-vale (Gheorghe Țărnă) și Lunca de jos (Igor Caprian). Peisajul nu este tratat exclusiv ca motiv de reprezentare, ci devine purtătorul unei experiențe interioare, al sentimentului de apartenență și al continuității. Prin sensibilitatea față de ritmurile și structura mediului natural, cele două lucrări evocă legătura profundă dintre om și loc.

Imaginarul tradițional își găsește o expresie aparte în lucrarea Pasărea Măiastră, realizată de Nina Hamurari în memoria Liliei Dragneva. Inspirată de simbolistica mitologică a păsării fantastice, lucrarea evocă zborul, aspirația și renașterea, sugerând continuitatea spiritului dincolo de limitele existenței materiale. Pasărea Măiastră devine astfel un simbol al reînnoirii și al permanenței, iar creația artistică – un gest de omagiere prin care memoria unei ființe dragi dobândește o nouă formă de prezență.

Într-un alt registru, Mreaja toamnei (Valentina Secrieru) valorifică posibilitățile expresive ale ceramicii și articularea formei în obiect, în timp ce Geometria zborului (Ilona Lencăuțan) transpune în limbajul tapiseriei o meditație asupra mișcării, ritmului și structurii.

O direcție distinctă este reprezentată de lucrările în care obiectul și instalația devin mijloace de extindere a experienței vizuale. Prin asocierea metalului cu piatra, Nod (Serghei Josu) explorează raporturile dintre conexiune, rezistență și echilibru. Într-o altă formulă de expresie, instalația textilă Urzica (Tatiana Fiodorova) valorifică materialitatea fibrei textile și amploarea desfășurării sale în spațiu, depășind limitele suportului convențional și propunând noi modalități de relaționare între material, ambient și privitor.

Sensibilitatea cromatică și expresivitatea picturală se remarcă în Aproape (Doriana Jireghea–Tihonciuc), Adiere(Victoria Rocaciuc) și Cale I (Tudor Zbârnea). Fiecare dintre aceste lucrări dezvoltă un registru vizual propriu, în care relația dintre formă, atmosferă și percepție devine esențială. Prin abordări distincte, ele invită la o explorare a raporturilor dintre imagine și experiența privitorului.

Mai mult decât o prezentare a celor mai recente realizări, Salonul devine o ocazie de confruntare a ideilor, de recunoaștere a valorilor și de afirmare a autonomiei actului creator. Prin această manifestare, Uniunea Artiștilor Plastici din Republica Moldova și Primăria municipiului Chișinău susțin continuitatea vieții expoziționale și dezvoltarea unui spațiu public în care arta poate provoca reflecție, poate deschide perspective și poate contribui la înțelegerea lumii în care trăim.